Dl Manolescu, intr-un interesant articol din "Adevarul" (care poate fi citit aici), publicatie in care poate fi lecturat si CPB, un fumator de pipa pasionat, prezinta etimologia cuvantului ciubuc:

"Ciubuc e un cuvânt turcesc, răspândit în limbile slave sud-dunărene şi în română, care înseamnă lulea, adică partea lungă a pipei. Mai înseamnă în turcă şi vergeaua de curăţat ţeava armei, adică tot un obiect de formă cilindrică alungită, ca şi, nu ştiu de ce, o ţesătură reiată. 
La origine venea din persanul ciop (sau ciob) care însemna creangă. În română a intrat cu primul sens din turcă. Ciubucul (sau ciubuggiul) era în trecut cel care umplea pipele boierilor sau domnitorilor. Probabil fiindcă îndeletnicirea era socotită măruntă, ciubucul a început să însemne ceva neimportant, care nu merită plată, ci doar... ciubuc, adică bacşiş (tot un turcism). Ciubucarul este până în ziua de azi cel care trăieşte din ciubucuri, bacşişuri, nimicuri. În arhitectură, ciubucăria ţine de decorarea unui zid cu elemente mai mult sau mai puţin inutile."