Cum pastram,cum aprindem si cum fumam un trabuc
Cristian Boerean
Grija si respectul pentru trabucuri nu se manifesta doar prin modul cum
le pastram, ci si prin modul in care le pregatim pentru a fi savurate.
Pastrarea se face in cutii speciale din lemn parfumat de cedru, numite
HUMIDOARE, care au un instrument ce masoara gradul de umiditate - care
trebuie sa fie in jurul a 70% - precum si un umidificator - care
pastreaza gradul de umiditate dorit. Temperatura de pastrare trebuie sa
fie, pe cat posibil, in jurul a 22 grade C. Dupa achizitie, trabucurile
vor fi asezate in humidor si va trebui sa indepartam tipla din celofan,
daca avem si alte trabucuri decat cubaneze. Daca cineva va ofera
vreodata un trabuc cubanez in tipla, puteti fi sigur ca e un
fals…”havanele” originale nu sunt ambalate in tipla.
 Inainte
de a fi taiat si aprins, trabucul trebuie tinut cateva minute in mana,
pentru a fi incalzit la temperatura corpului, dupa care fie taiem
capatul cu un cutter sau o foarfeca speciala, fie il perforam cu un
instrument numit “puncher”, ceea ce este mai usor, neexistand pericolul
sa ruinam invelisul extrem de fin al trabucului.
La taiere, trebuie sa avem grija ca lama sa fie pozitionata exact pe
curbura de la capatul trabucului, altfel invelisul se poate desface si
trabucul poate fi aruncat.
Multi recomanda inmuierea in gura a capatului care se taie… si eu sunt
adeptul acestui gest. Este o dovada in plus de afectiune aratata
trabucului.
Aprinderea se face fie cu un chibrit lung, special, fie cu brichete
anume pentru trabucuri. Intai doar atingem trabucul cu flacara, printr-o
miscare circulara. Procedeul se numeste “toasting” si pregateste
trabucul pentru o aprindere uniforma, perfecta. Apoi, tinand flacara mai
aproape, incepem sa tragem cate un fum des si scurt, rotind trabucul
pentru ca aprinderea sa fie perfect circulara si uniforma. Dupa ce l-am
aprins, regula este sa tragem cate 1-2 fumuri pe minut, si nu mai des:
altfel, fumul se incalzeste si devine iute si amar.
Scrumul trebuie lasat cat mai mult timp pe trabuc, acesta actionand ca
un radiator, racind fumul care altfel s-ar incalzi si ar avea un gust
iute si amarui, neplacut, cum am spus si mai sus.
Modul in care tinem un trabuc in mana indica fara echivoc faptul ca
tinem la eticheta, respectam trabucul, il fumam din pasiune sau, din
contra… ca suntem un parvenit sef de club de fotbal… Trabucul nu se
roteste in scrumiera ca o tigara, ci doar ” rupem” scrumul cand devine
prea lung si exista pericolul sa cada pe pantaloni. Cu cat scrumul
rezista mai mult, cu atat calitatea constructiva a trabucului este mai
buna.
Finalul este extrem de important, un trabuc nu se stinge nicidata prin
strivire, ci se aseaza in scumiera si este lasat sa se stinga singur, sa
moara cu demnitate!
Si inca ceva: nu exista nici o regula privind cat trebuiem sa fumam din
trabuc… il punem pur si simplu deoparte cand nu ne mai face placere.
| 
